Praslea cel voinic si merele de aur-rezumat

Era odată un împărat puternic care avea trei fii, şi o grădină dintre cele mai frumoase. În grădină avea un măr care făcea mere de aur, dar din care el n-a reuşit să guste niciodată. Au încercat mulţi oameni viteji să prindă hoţul, dar nici unul n-au reuşit. Au încercat chiar şi fii mai mari ai împăratului să prindă acest hoţ, dar nici ei n-au reuşit. Într-un an, când erau să se coacă, a încercat şi fiul mai mic, Prâslea, să prindă acest hoţ.

Noaptea, Prâslea s-a dus la pândă, când într-un târziu a auzit un zgomot ciudat. A tras trei săgeţi, şi cu una a nimerit zmeul. A luat câteva mere, le-a dus împăratului, apoi el cu fraţii lui au plecat în căutarea hoţului. S-au luat după dâra de sânge, lăsată în urma hoţului rănit, şi au ajuns pe tărâmul zmeilor, unde a văzut trei castele. S-a luptat cu zmeul din castelul de argint, apoi cu cel din castelul de aramă şi i-a învins pe amândoi. Când a ajuns la zmeul din castelul de aur a văzut trei fete de împărat, una mai frumoasă ca cealaltă. Când a venit zmeul acasă, l-a provocat la luptă pe Prâslea, dar acesta l-a învins şi pe zmeul din castelul de aur.

Le-a dus pe fetele de împărat acolo unde erau fraţii lui, le-a urcat sus, dar mărul de împărat al fetei cea mică l-a ţinut la el. Când să fie urcat şi el, Prâslea a legat un bolovan de sfoară şi a pus căciula lui pe el. Cum fraţii lui nu vroiau ca Prâslea să ajungă sus, pe tărâmul oamenilor, au lăsat bolovanul să cadă, crezând că este Prâslea, motivând că l-au scăpat.

Amândoi fraţii s-au cununat au fetele cele mai mari de împărat, dar fata cea mică nu a vrut să se cunune cu nimeni, decât cu prâslea, dacă se va mai întoarce de-acolo.

Pe tărâmul zmeilor, Prâslea a scăpat de la moarte nişte pui de zgripsuroaică, iar mama acestora, drept răsplată, l-a ajutat să ajungă pe tărâmul oamenilor.

Când Prâslea a aflat că fata cea mică este necăsătorită, şi se va căsători doar cu acela care îi a aduce o furcă cu caierul şi u fusul cu totul de aur. După ce a îndeplinit această condiţie, fata a cerut o cloşcă cu puii cu totul şi cu totul de aur. A îndeplinit şi a doua dorinţă, şi a cerut mărul de aur, pe care Prâslea îl avea la el. Când l-a dus şi pe acesta, fata l-a recunoscut, şi s-a căsătorit cu el.

Prâslea a povestit tot ce s-a întâmplat tatălui său, dar a spus că îi iartă, chiar dacă au încercat să-l omoare, şi a spus că pedeapsa va vene de la Dumnezeu, ne de la el. Atunci cei trei fraţii au ieşit pe scările palatului, au tras cu arcurile în sus şi celor doi fraţii le-a căzut săgeata în cap, iar lui Prâslea I-a căzut la picioare.

Şi încălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa!!!